cand in jurul tau geme universul...
De ce adormi doar atunci cand zorii se trezesc din amorteala?
De ce crezi in eternitate cand imprejurimea se sufoca in emefer?
De ce aduci elogia cerului cand tu imparti totul cu pamantul?
De ce te hranesti cu radiosul curcubeu cand stii ca tu esti copilul non-culoare?
De ce se sparg de neimplinire visele tale?
cand in castelul sperantei totul este posibil...
De ce ai gene salbatice?
Cand ochii tai sunt asa de blanzi...
De ce nu stii unde duce drumul tau?
cand tu ai colindat toate drumurile vietii...
De ce aduci atata lumina?
desi destinul tau este intunecat..
De ce inumeri stelele?
cand stii ca universu-i infinit...
De ce ma saruti atunci cand...
zambetul mi se impleteste cu o lacrima?
De ce ma strigi atunci cand...
vocea iti este atat de ragusita?
De ce te gasesc doar atunci cand renunt sa te mai caut?
Si de ce te caut atunci cand nu ma regasesc in nimeni si nimic?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu